Luca, Capitolul 17
- 
                                    Prilejurile de păcătuire. 1Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
- 
                                    2  
                  Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
- 
                                    3  
                  Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
- 
                                    4  
                  Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”
- 
                                    5  
                  Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
- 
                                    6  
                  Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.
- 
                                    "Robi netrebnici". 7Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”?
- 
                                    8  
                  Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?
- 
                                    9  
                  Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
- 
                                    10  
                  Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”
- 
                                    Cei zece leproşi. 11Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.
- 
                                    12  
                  Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe,
- 
                                    13  
                  şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
- 
                                    14  
                  Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.
- 
                                    15  
                  Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
- 
                                    16  
                  S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.
- 
                                    17  
                  Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
- 
                                    18  
                  Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
- 
                                    19  
                  Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
- 
                                    Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu. 20Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
- 
                                    21  
                  Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
- 
                                    Venirea Fiului omului. 22Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
- 
                                    23  
                  Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
- 
                                    24  
                  Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
- 
                                    25  
                  Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
- 
                                    26  
                  Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
- 
                                    27  
                  mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
- 
                                    28  
                  Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
- 
                                    29  
                  dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.
- 
                                    30  
                  Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.
- 
                                    31  
                  În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
- 
                                    32  
                  Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
- 
                                    33  
                  Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde; şi oricine o va pierde o va găsi.
- 
                                    34  
                  Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat;
- 
                                    35  
                  două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
- 
                                    36  
                  Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.”
- 
                                    37  
                  Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”