1 Corinteni, Capitolul 3
- 
                                    
Dezbinările din Corint.
1Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. - 
                                    2  
                  V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
 - 
                                    3  
                  pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
 - 
                                    4  
                  Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?
 - 
                                    5  
                  Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
 - 
                                    6  
                  Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
 - 
                                    7  
                  aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
 - 
                                    8  
                  Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
 - 
                                    9  
                  Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
 - 
                                    
Încercarea focului.
10După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. - 
                                    11  
                  Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.
 - 
                                    12  
                  Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
 - 
                                    13  
                  lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
 - 
                                    14  
                  Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
 - 
                                    15  
                  Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.
 - 
                                    
Templul lui Dumnezeu.
16Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? - 
                                    17  
                  Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.
 - 
                                    18  
                  Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
 - 
                                    19  
                  Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”
 - 
                                    20  
                  Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.”
 - 
                                    21  
                  Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre:
 - 
                                    22  
                  fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,
 - 
                                    23  
                  şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.