Ziua internațională de Rugăciune pentru Biserica Persecutată
De ce sunt persecutați creștinii în zilele noastre?
În ultimele Sale zile pe pământ, Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi, potrivit Ioan 15:18, că, dacă lumea L-a urât pe El, îi va urî și pe cei care Îl urmează. Două milenii mai târziu, persecuția creștinilor continuă să fie o realitate dureroasă în numeroase regiuni ale lumii.
Dar de ce sunt atât de mulți oameni persecutați pentru credința lor în Hristos? Răspunsul este complex, iar cauzele sunt adesea interconectate. Prezentăm mai jos câteva dintre principalele motive pentru care urmașii lui Hristos ajung să sufere pentru că își mărturisesc și practică credința.
Extremismul religios
În fiecare an, mii de creștini își pierd viața în contexte de persecuție religioasă, iar Nigeria rămâne una dintre țările în care se înregistrează cele mai multe victime. Creștinii nigerieni, în special cei care trăiesc în nordul țării, sunt expuși violențelor comise de grupări extremiste precum Boko Haram.
Astfel de grupări atacă comunități creștine, incendiază locuințe și biserici, ucid oameni și obligă familii întregi să-și părăsească localitățile. Ideologiile extremiste îi pot transforma pe cei care nu aderă la aceeași credință în dușmani care trebuie pedepsiți sau chiar eliminați.
Și în alte țări, precum Sri Lanka, Somalia și India, creștinii se confruntă cu diferite forme de violență religioasă. Comunitățile creștine au devenit victime ale atacurilor colective, ale violențelor asupra bisericilor și chiar ale atentatelor cu bombă, în contexte în care prezența creștină este privită ca o amenințare.
Identitatea națională
În unele societăți, inclusiv în Nepal și India, religia este strâns asociată cu identitatea națională. În India, de exemplu, hinduismul este profund înrădăcinat în cultura și istoria țării, iar pentru unele grupări naționaliste identitatea indiană este inseparabilă de cea hindusă.
Această perspectivă poate deveni o amenințare directă pentru creștinii indieni, în special pentru cei care se convertesc de la hinduism la creștinism. Familiile și comunitățile lor nu văd întotdeauna această schimbare doar ca pe o convertire religioasă, ci și ca pe o respingere a propriei identități culturale.
Din acest motiv, unii creștini sunt discriminați, agresați sau excluși din propriile familii și comunități. Cei implicați în evanghelizare pot deveni, la rândul lor, ținta persoanelor și grupărilor care încearcă să limiteze sau să elimine influența creștinismului.
Un stat construit în jurul unei singure religii
Alte grupări extremiste îi consideră pe creștini un obstacol în calea construirii unui stat dominat de o singură religie. Deoarece creștinii sunt chemați să răspândească Evanghelia, extinderea creștinismului poate fi percepută drept o amenințare la adresa unor astfel de proiecte politice și religioase.
Acest lucru este vizibil inclusiv în nordul Nigeriei, unde mai multe state aplică forme ale legii Sharia, sistemul de norme religioase și morale islamice. În anumite contexte, comunitățile creștine se confruntă cu discriminare, presiuni și insecuritate în raport cu aceste structuri religioase și politice.
Creștinii iranieni se confruntă, de asemenea, cu persecuții sub conducerea unui stat teocratic care este oficial republică islamică. Activitățile de evanghelizare sunt puternic restricționate, iar răspândirea creștinismului, în special printre musulmani, este privită de autorități cu suspiciune.
Musulmanii care se convertesc la creștinism riscă să fie arestați și pot fi acuzați de infracțiuni precum amenințarea securității naționale, spionajul sau alte fapte grave. În numeroase cazuri, convertiții și liderii bisericilor de casă au primit pedepse grele cu închisoarea.
Influența occidentală
În țări precum Iran, China și Coreea de Nord, creștinismul este adesea privit de autorități ca o influență occidentală nedorită. În China, guvernul comunist privește cu suspiciune în special comunitățile religioase care funcționează în afara structurilor controlate de stat.
Bisericile recunoscute oficial trebuie să se înregistreze la autorități și să funcționeze în limitele stabilite de guvern. În numeroase regiuni există și restricții privind implicarea minorilor în activitățile religioase, iar comunitățile sunt atent monitorizate.
Bisericilor li se cere să demonstreze loialitate față de stat și față de Partidul Comunist Chinez, iar autoritățile promovează tot mai insistent adaptarea activității religioase la ideologia oficială.
Pentru a evita controlul statului, numeroși credincioși se întâlnesc în biserici de casă neînregistrate oficial, asumându-și riscul de a fi anchetați sau arestați. Circulația Bibliilor și a altor publicații creștine este, de asemenea, controlată, iar pastorii care refuză să respecte reglementările autorităților pot ajunge în detenție.
În Coreea de Nord, creștinii și persoanele interesate de credința creștină se confruntă cu unele dintre cele mai severe forme de persecuție din lume.
Autoritarismul guvernamental
La fel ca în China, regimul nord-coreean consideră creștinismul o amenințare la adresa ideologiei oficiale și a autorității statului. În Coreea de Nord, însă, măsurile împotriva credinței creștine sunt mult mai severe.
De la înființarea țării, familia Kim a condus Coreea de Nord cu o putere aproape absolută. De-a lungul deceniilor, regimul a construit un amplu cult al personalității în jurul conducătorilor săi, susținut și de ideologia oficială Juche.
Ceea ce a început ca o filozofie axată pe autosuficiență a devenit parte a unui sistem totalitar în care devotamentul față de conducător și față de stat capătă dimensiuni aproape religioase. Orice altă loialitate considerată superioară celei față de regim este privită cu suspiciune. Prin urmare, creștinii sunt nevoiți să-și practice credința în clandestinitate.
În Coreea de Nord, creștinii descoperiți de autorități pot fi considerați trădători ai statului și supuși unor pedepse extrem de dure. Mii de credincioși sunt considerați închiși în lagăre sau alte centre de detenție, unde condițiile sunt foarte grele.
Regimul nord-coreean este cunoscut și pentru aplicarea principiului „vinovăției colective”, prin care rudele unei persoane considerate vinovate pot suferi, la rândul lor, consecințe grave, uneori pe parcursul mai multor generații.
O luptă spirituală
Pe măsură ce lumea se schimbă, formele de presiune și persecuție împotriva creștinilor continuă să se manifeste în diferite moduri.
Cu toate acestea, creștinii persecutați continuă să se încreadă în adevărul exprimat în Efeseni 6:12:
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”
Din perspectivă biblică, în spatele opoziției față de Evanghelie există și o dimensiune spirituală. Satan lucrează pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu și pentru a împiedica răspândirea Evangheliei. Persecuția a însoțit Biserica încă de la începuturile ei și, potrivit Scripturii, va continua până la revenirea lui Hristos.
Vestea bună este că, pretutindeni în lume, creștinii continuă să răspândească Evanghelia, iar Dumnezeu le oferă puterea și curajul de care au nevoie pentru a rămâne neclintiți în fața persecuției. Ești dispus să le arăți și tu creștinilor care suferă pentru credința lor că nu sunt singuri?
Ziua Internațională de Rugăciune
Ziua Internațională de Rugăciune pentru Biserica Persecutată a fost marcată anul acesta, la nivel internațional, pe 1 noiembrie. Creștinii sunt invitați să se alăture credincioșilor din întreaga lume și să se roage pentru frații și surorile lor în Hristos care suferă din cauza credinței.
Organizația World Help îi încurajează pe cei care doresc să sprijine concret creștinii persecutați să contribuie și financiar. Potrivit organizației, o donație de 24 de dolari poate ajuta la asigurarea unor produse esențiale, precum alimente, apă potabilă și exemplare ale Bibliei, pentru două persoane persecutate sau aflate în nevoie.
Pentru cineva care își riscă libertatea sau chiar viața pentru a-L urma pe Hristos, un asemenea ajutor poate însemna nu doar sprijin material, ci și dovada că nu a fost uitat.
Sursa: World Help
Sursa: