Tăcerea masculină a contribuit la modelarea culturii avortului în Marea Britanie
Un bioetician a avertizat că absența, tăcerea și eșecul bărbaților au jucat un rol major în dezvoltarea culturii avortului, argumentând că bărbații trebuie să își recapete responsabilitatea de tați, protectori și martori ai demnității vieții.
În discursul de deschidere al Conferinței pentru bărbați March for Life UK, Dr. Anthony McCarthy a afirmat că discuțiile despre avort trec adesea cu vederea rolul bărbaților, în ciuda impactului profund pe care tații îl pot avea atât înainte, cât și după o sarcină.
„În întreaga dezbatere despre avort, există multă tăcere”, a spus el. „Bărbații și avortul reprezintă un domeniu care este chiar mai mult redus la tăcere decât multe alte domenii legate de femei și avort, care sunt reduse la tăcere.”
Dr. McCarthy, fondatorul și directorul Centrului Bios, a susținut că cultura modernă a avortului a fost modelată nu doar de schimbări politice și juridice, ci și de o schimbare culturală mai profundă care separă sexul de angajament, paternitate și responsabilitatea familială.
Dr. McCarthy a susținut că familia ar trebui privită nu doar ca un aranjament privat între indivizi, ci ca o instituție fundamentală care servește binelui comun.
„Ceea ce este servit nu este doar o femeie și un copil în parte, ci o întreagă instituție din care facem parte, instituția cunoscută sub numele de familie”, a spus el.
El a avertizat că societatea modernă tratează din ce în ce mai mult căsătoria și viața de familie ca pe niște relații contractuale între indivizi autonomi, mai degrabă decât ca pe baza naturală a societății.
„Un avantaj al luării în serios a structurii familiale este că, în calitate de model pentru societate, aceasta protejează împotriva extremelor individualismului și colectivismului prin atenția acordată persoanei”, a spus el.
Dr. McCarthy a spus că într-o cultură modelată de autonomia individuală, sarcina este adesea tratată ca o perturbare, mai degrabă decât ca rodul natural al iubirii, angajamentului și dăruirii de sine.
El a continuat: „Din păcate, trăim într-o cultură influențată de teorii politice care au încercat să remodeleze familia conform ideii că unitatea fundamentală a societății este ceva numit individ liber și rațional.”
„Mișcarea de a reimagina familia în termeni individualizați și de a remodela căsătoria, acum fără gen, ca un contract ușor de dizolvat, dezvăluie modul în care teoria politică a văzut adesea familia ca pe o problemă, ceva ce trebuie demitizat sau subminat.”
„Ideea că familia este unitatea naturală a societății la care se adaugă alte asociații umane a cedat adesea locul ideii că familia este o relație contractuală între ființe libere și raționale, care nu ocupă nicio poziție specială într-o societate modernă, liberală.”
O temă majoră a discursului său a fost o critică a ideilor moderne despre libertate care prioritizează alegerea individuală mai presus de relații, responsabilități și obligații morale.
Inspirându-se din scrierile Sfântului Augustin, el a susținut că libertatea autentică necesită autocontrol și virtute, mai degrabă decât urmărirea nerestricționată a dorințelor personale.
El a sugerat că cultura contemporană tratează din ce în ce mai mult emoții precum rușinea și vinovăția ca obstacole în calea autorealizării, în timp ce virtuți precum castitatea sunt adesea privite negativ.
Dr. McCarthy a contestat narațiunile culturale care prezintă avortul pur și simplu ca o chestiune de alegere, afirmând că un astfel de limbaj poate ascunde presiunea, constrângerea și abandonul.
El a făcut referire la cercetări care sugerează că multe femei se confruntă cu presiuni din partea partenerilor sau a altor persoane din jurul lor pentru a face avort și a avertizat că tăcerea masculină le poate face pe femei să se simtă nesprijinite.
„Amenințarea cu abandonul sau chiar cu răceala din partea tatălui ar putea fi suficientă pentru a-i schimba părerea”, a spus el.
El a adăugat că unii bărbați ar putea crede că ajută supunându-se în totalitate deciziei femeii, dar ar putea comunica, fără intenție, o lipsă de sprijin pentru a avea copilul.
Dr. McCarthy a pus, de asemenea, sub semnul întrebării argumentele conform cărora avortul este necesar pentru a asigura egalitatea dintre bărbați și femei.
El a susținut că un astfel de raționament presupune adesea un model masculin de libertate, unul definit prin detașarea de consecințele activității sexuale.
Potrivit Dr. McCarthy, se așteaptă din ce în ce mai mult ca femeile să depășească sau să suprime chiar realitățile biologice care le disting de bărbați pentru a obține egalitatea.
„A accepta o astfel de imagine înseamnă, de fapt, a încuraja nedreptatea evidentă pe care o experimentează femeile care caută sprijin în timpul sarcinii”, a spus el.
Dr. McCarthy a spus că bărbații pot experimenta, de asemenea, durere, vinovăție și traume după avort, deși acest lucru este adesea nerecunoscut social.
El a descris acest lucru drept „durere lipsită de drepturi”, spunând că bărbații sunt adesea așteptați să tacă înainte de un avort și să nu arate nicio reacție emoțională după acesta.
„Un tată este tată pentru totdeauna, chiar și al unui copil nenăscut și mort”, a spus el, citându-l pe un comentator.
El a susținut că societatea are așteptări contradictorii de la tați.
„Dacă i se permite copilului său să trăiască… se va aștepta ca el să își asume responsabilitatea și să devină un tată iubitor, grijuliu și responsabil”, a spus dr. McCarthy. „Dacă, pe de altă parte, se decide că copilul său trebuie distrus, ar trebui să își poată vedea de viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.”
Spre încheierea discursului său, McCarthy a criticat ceea ce a descris ca fiind o concentrare prea îngustă asupra autonomiei în cadrul dezbaterilor privind avortul.
El a susținut că deciziile nu pot fi înțelese separat de consecințele lor pentru mame, tați și copiii nenăscuți.
„Dacă prețuim alegerile fără a ne referi la lucrurile bune sau rele care ar putea fi alese, atunci devine imposibil să înțelegem de ce alegerea ar trebui să fie atât de valoroasă în primul rând”, a spus el.
„Nimic nu ar putea fi mai condescendent atât față de bărbați, cât și față de femei decât să sugerezi că cel mai important lucru în decizia de avort este autonomia și nu ce implică cu adevărat acea decizie.”
El a încheiat prin a cere o recunoaștere reînnoită a persoanelor reale implicate în deciziile privind avortul: mame, tați și copii nenăscuți.
„Amintindu-ne de ființele umane din carne și oase implicate, fie că sunt mame, tați sau copii nenăscuți, și de ceea ce cere statutul de părinte, primim înapoi realitatea în acest domeniu al vieții”, a spus el.
La conferință a participat și John Deighan, director executiv al Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți, care a afirmat că tații au un rol vital în formarea unor copii care să poată rezista mesajelor culturale care subminează demnitatea vieții umane.
El i-a îndemnat pe părinți să recunoască puterea mass-media, a divertismentului și a sloganurilor în modelarea instinctelor morale ale tinerilor.
„Există un val care încearcă să-i ducă într-o anumită direcție”, a spus el. „Așadar, trebuie să vă dați seama: cum funcționează acest val și cum îi voi rezista?”
Deighan a spus că tații trebuie să fie martori credibili acasă, nu doar oameni care repetă reguli morale.
„Copiii pot simți dacă există o lipsă de autenticitate”, a spus el. „Trebuie să fii autentic în mărturia ta.”
El i-a încurajat pe tați să-și învețe copiii că fiecare ființă umană are demnitate, avertizând că societățile de-a lungul istoriei au justificat nedreptăți grave tratând unii oameni ca fiind mai puțin umani.
Deighan a subliniat, de asemenea, importanța protejării inocenței copilăriei și a ajutorării copiilor înțelegând relațiile și sexualitatea în moduri adecvate etapei lor de dezvoltare.
El a susținut că o mare parte din cultura modernă expune copiii la idei și imagini sexualizate de la o vârstă fragedă și i-a încurajat pe părinți să abordeze astfel de conversații cu sensibilitate și grijă.
Șeful SPUC a spus că cauza pro-viață nu este doar o luptă politică, ci și una spirituală, care le cere taților să cultive o viață spirituală serioasă și să fie modele de integritate, angajament și respect în cadrul familiilor lor.
„Suntem în mijlocul unei bătălii spirituale”, a spus el. „Dacă vrei să contesti asta, atunci ai o luptă de dus.”
Conferința a făcut parte din efortul mai amplu al March for Life UK de a încuraja bărbații să își asume o responsabilitate mai mare în construirea unei culturi pro-viață, în special prin paternitate, viață de familie și mărturie publică.
Sursa: