12 Jul, 2026 - Știri Creștine

PORTRETE BIBLICE: Petru și Pavel – Diferiți, dar asemănători…

Petru și Pavel, doi stâlpi ai Bisericii, două personaje diferite, dar cu atât de multe lucruri în comun. Nu cred că vreunul dintre ei și-ar fi dorit să i se ridice vreo statuie. Cred că fiecare ar fi spus despre sine: „Nu sunt vrednic de această cinste!”

Erau diferiți prin familiile din care proveneau și prin educația pe care au primit-o. Unul a fost pregătit să devină un mare teolog, iar celălalt era un meșter priceput la repararea plaselor de pescuit și dibaci în ale pescuitului. Pentru unul, cartea era importantă; pentru celălalt, practica îi era la îndemână.

Amândoi au ajuns departe. Unul a devenit ucenicul unui profesor renumit, iar celălalt mergea departe în largul mării pentru a prinde pește pentru familie și pentru comerț. Unul era calm, celălalt vulcanic. Unul avea stăpânire de sine, celălalt se aprindea ușor. Niciunul nu știa unde avea să ajungă. Fiecare își trăia viața în felul său, până într-o zi.

Petru – Pescar de oameni

Petru este chemat de Mântuitorul și răspunde fără să stea pe gânduri. Oferta primită era aceea de a deveni un pescar de oameni. A fost invitat în școala uceniciei și, timp de mai bine de trei ani, a învățat direct de la Hristos, pe care L-a urmat până la capăt.

Paverl – cărturar și apostolul neamurilor

Pavel, în schimb, urmează școala vremii sale. Învață să combată tot ceea ce considera nou, știe să îmbine argumentele și să conducă discuțiile astfel încât să demonstreze că are dreptate. Nu era un om oarecare, ci unul cu un potențial extraordinar, care promitea mult în contextul teologic al vremii. Nu știm unde țintea el, dar este cert că nu a ajuns niciodată acolo, pentru că Cineva i-a schimbat direcția.

Petru își dă examenul la final, însă una dintre probe o ratează: proba încrederii. Este confruntat cu cea mai grea furtună din viața lui. Omul care nu se temea de nicio furtună pe mare se înspăimântă în fața furtunii care îi lovește credința. Se leapădă de Hristos. Cel pe care L-a iubit și L-a urmat este lăsat singur. A dovedit o lașitate pe care, poate, nici el nu și-ar fi imaginat-o.

Însă glasul cocoșului îl trezește la realitate. Lacrimile amare pe care le varsă sunt dovada unui regret profund. Din acel moment, Petru devine un alt om. Schimbarea produsă în viața lui avea să fie dovedită de-a lungul întregii sale existențe. A devenit un creștin autentic, care nu a mai îndrăznit niciodată să se lepede de Cel în care a crezut și pe care L-a iubit. Pentru el, Hristos a devenit totul până la sfârșit. A murit răstignit pe o cruce, însă, potrivit tradiției, a cerut ca aceasta să fie întoarsă cu capul în jos, socotindu-se nevrednic să moară asemenea Domnului său.

Pavel, omul de la care te-ai fi așteptat la mai multă îngăduință, era necruțător cu orice considera o amenințare, chiar și cu cei care urmau Calea Domnului. Pentru el, orice încercare de a-L propovădui pe Hristos era o blasfemie. Ironia face ca tocmai el să se întâlnească personal cu Hristos pe drumul Damascului, drumul care avea să-i schimbe pentru totdeauna viața.

Acolo îi cade orice mască a religiozității și devine un om nou, transformat de Hristos. Din prigonitor ajunge apostol al neamurilor. Dacă noi, cei dintre neamuri, avem astăzi Evanghelia, aceasta se datorează, în mare măsură, și acestui om schimbat de Hristos. Pavel renunță la orice titlu, la orice poziție și la toate avantajele pe care i le-ar fi putut aduce cariera sa, alegând calea îngustă a lui Hristos.

Asemănarea dintre ei este mai puternică decât diferențele. Amândoi L-au iubit pe Hristos, au mers pe aceeași cale și au rămas credincioși până la moarte convingerilor lor. Astăzi își petrec veșnicia împreună cu Cel pe care L-au iubit. Deși aici, pe pământ, au fost atât de diferiți, acolo sus diferențele nu mai contează.

Sorin Cigher
12 iulie 2026