O adolescentă din Olanda comite sinucidere asistată
Iris Dekker, o tânără în vârstă de 19 ani, din Olanda, și-a pus recent capăt vieții cu doar cinci zile înainte de a împlini 20 de ani, printr-o practică cunoscută sub numele de „întreruperea voluntară a alimentației și hidratării” (VSED).
Părinții lui Iris au vorbit recent cu The Free Press, împărtășind sentimentele lor cu privire la decizia fiicei lor.
Părinții lui Iris Dekker au explicat că fiica lor suferea de șase ani de o tulburare neurologică, o combinație debilitantă de depresie, isterie, dureri de gât, dureri de spate, dureri de cap și chiar convulsii și paralizie.
Iris și-a petrecut ultimii doi ani din viață într-un scaun cu rotile, iar în anii anteriori încercase terapia cognitiv-comportamentală, consilierea școlară și medicamente împotriva durerii.
Mama ei, Cissy, o fostă asistentă medicală în medicina legală, a relatat că ochii lui Iris erau „goi” și că ea implora în mod constant: „Poți să-mi pui o pernă peste cap ca să pot muri? Te rog, pune capăt suferințelor mele.”
La 16 ani, Iris a îndeplinit condițiile legale pentru a solicita eutanasia voluntară, în cadrul căreia personalul medical asistă o persoană în sinucidere. Olanda a fost prima țară care a legalizat această practică, încă din 2002. La vârsta de 16 ani, un minor trebuie să-și informeze părinții cu privire la decizia sa, dar nu are nevoie de consimțământul acestora.
Până la aprobarea cererii sale, Iris a continuat tratamentele medicamentoase și psihoterapia, dar a declarat că simptomele sale nu s-au ameliorat.
Tatăl ei, Omar, care lucrează și el ca asistent medical, a explicat: „Voia să se asigure că a încercat totul, astfel încât clinica de eutanasie să nu-i poată respinge cererea.”
După ce documentele i-au fost acceptate, Iris a putut fi internată la un centru de îngrijire paliativă în februarie 2026, unde s-a înfometat sub supraveghere medicală și, în cele din urmă, a fost supusă sedării paliative.
Cissy a declarat: „Ca mamă, nu vreau ca fetița mea să moară”, a spus Cissy pentru publicație. „Dar, din dragoste, nici nu vreau ca ea să ducă această viață.”
Cissy și Omar au mărturisit că pierderea fiicei lor a fost sfâșietoare, dar a fost decizia ei.
În ultimele sale zile, Omar a relatat că Iris a râs în sfârșit pentru prima dată după mulți ani și că părea mai plină de viață, știind că a găsit alinare în eliberarea de durere.
În ultimele sale zile, Iris a spus: „Am avut totul. Am avut o viață frumoasă. Am prieteni buni. Am părinți iubitori. Am lucrat într-o brutărie când aveam 14 ani — a fost cea mai bună slujbă pe care am avut-o vreodată. Știu că voi fi bolnavă pentru tot restul vieții. Nu o să mă fac bine. Pentru mine, viața este împlinită. Este completă.”
Din păcate, povestea lui Iris nu este una nouă. Sinuciderea asistată nu este doar o practică modernă, ci și o temă în lumea divertismentului, precum în cărți și filme populare, în special în seria de cărți ecranizată, „You Before Me”.
Acest lucru, împreună cu acoperirea mediatică pe scară largă și reacțiile de pe rețelele sociale privind povestea lui Iris, nu le lasă creștinilor altă opțiune decât să rămână ferm adevărului Scripturii că viața este doar a lui Dumnezeu și doar El poate să o dea și să o ia, rămânând în același timp empatic față de cei care se află într-o suferință fizică și psihică atât de mare, încât singura alinare pare a fi încheierea vieții lor.
Nu putem să ne temem să-I punem lui Dumnezeu întrebări dificile cu privire la aceste dezbateri culturale, și nici nu putem fi leneși și să neglijăm studierea Scripturii, unde Dumnezeu oferă îndrumare și răspunsuri în toate lucrurile, chiar și în cele care nu reprezentau preocupări culturale în vremurile străvechi:
„Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: ‘Tu eşti Dumnezeul meu!’. Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei! Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!.” – Psalmul 31:14-16
Fie ca noi să credem că povestea noastră nu este niciodată lipsită de mila și harul lui Dumnezeu. Fie ca noi să nu excludem niciodată miracolele care ne așteaptă chiar după colț. Și fie ca noi să îndurăm suferința așa cum a făcut Hristos, căutând suveranitatea bună și perfectă a lui Dumnezeu în toate acestea.
„Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slavă Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi..” – 1 Petru 5:10
Sursa | Crosswalk.com
Sursa: