Distorsiuni fatale ale creștinismului în Africa
Autorul Scrisorii către Evrei le reamintește creștinilor că sunt înconjurați de un mare „nor de martori”. (NRSV) Acel „nor” a continuat să crească în dimensiuni de atunci. În această rubrică lunară, ne vom gândi la unii dintre oamenii și evenimentele din ultimii 2000 de ani care au contribuit la alcătuirea acestui „nor”. Oameni și evenimente care au contribuit la construirea comunității Bisericii creștine așa cum există astăzi.
De-a lungul istoriei creștine, unul dintre fenomenele cel mai greu de clasificat pe deplin este cel al „mișcărilor sincretiste”. Acestea sunt mișcări și grupuri care se bazează pe limbajul, termenii și motivele creștine, dar le combină cu credințe necreștine în așa fel încât să producă mișcări care sunt – în practică – radical diferite de credința și practica creștină ortodoxă. Și totuși, există ecouri (în utilizarea unor termeni și motive) ale unor idei familiare în cadrul unor comunități creștine.
În cazul unor grupuri, acest lucru poate lua forma unui creștinism diluat; în alte cazuri, produsul este atât de radical diferit încât nu poate fi descris deloc ca fiind creștin. Și totuși, chiar și în aceste cazuri, ecourile terminologiei și perspectivei creștine (chiar dacă distorsionate și abuzate) pot atrage adepți care cred că există un anumit grad de conectivitate cu comunitatea lor bisericească indigenă.
Grupurile examinate în acest articol sunt exemple deosebit de extreme și șocante: așa-numita „Mișcare a Duhului Sfânt” (HSM) și mai cunoscuta și infama „Armata de Rezistență a Domnului” (LRA). Deși ambele provin din Africa, sincretismul nu se limitează la un anumit continent, cultură sau perioadă de timp, deși contextul influențează întotdeauna modul în care se dezvoltă astfel de fenomene.
În examinarea lor, trebuie avută în vedere o rezervă serioasă. Căci, deși unele relatări jurnalistice îi descriu (în special LRA) drept grupuri „extremiste creștine”, problema este mult mai complexă decât sugerează acest lucru. Căci, deși acest termen prescurtat surprinde ceva din – în special în ceea ce privește LRA – utilizarea limbajului și simbolurilor biblice, majoritatea istoricilor, antropologilor și cercetătorilor în religii îl consideră o prescurtare prea simplistă. În schimb, ei subliniază în general că LRA a fost o „mișcare profetică sincretistă” înrădăcinată în cultura religioasă a poporului Acholi, mai degrabă decât o expresie a vreunei tradiții creștine dominante, în ciuda împrumutului – sau, mai exact, a deturnării – limbajului biblic și creștin.
Distincția dintre utilizarea credințelor și simbolurilor creștine și reprezentarea creștinismului istoric este un punct analitic important, dar însuși faptul că termenul „extremist creștin” este uneori folosit ca descriere dezvăluie cât de confuze pot fi lucrurile pentru unii observatori.
„Mișcarea Duhului Sfânt” (1986–87)
Această mișcare a apărut în Uganda între 1986 și 1987. A apărut dintr-o combinație a credințelor tradiționale africane în mediumii spiritiști – întâlnite în special în această zonă a Ugandei – cu aspecte ale credințelor creștine (în special în ceea ce privește moralitatea personală). În cadrul unor congregații ale Bisericii Catolice regionale, credința în așa-numita „divinație spirituală” însemna că mulți oameni erau pregătiți să accepte afirmațiile fondatorului acestei mișcări și își asumau un anumit grad de rezonanță cu unele dintre credințele lor creștine.
Într-un context de dezintegrare socială și politică contemporană – când mulți oameni își pierduseră încrederea în statul ugandez – cei care pretindeau a fi mediumi spiritiști păreau să ofere modalități prin care evenimentele puteau fi atât înțelese, cât și influențate. Acest lucru se întâmpla mai ales într-o societate în care suferința și moartea erau adesea considerate a fi cauzate de vrăjitorie și activități spirituale; și unde aceste credințe existau alături – și în cadrul – comunităților care se considerau creștine.
Această implicare a celor care pretind a fi mediumi în mișcări de gherilă fusese observată anterior în Zimbabwe. Aici, guvernul postcolonial, în încercările sale de a construi baze de putere locale, a lucrat pentru a-i coopta. Cu toate acestea, un interes internațional mai mare s-a concentrat asupra a ceea ce s-a întâmplat în regiunea vorbitoare de limbă acholi din nordul Ugandei la sfârșitul anilor 1980.
Spre deosebire de Zimbabwe, unde mediumii pretindeau că sunt posedați de spirite ancestrale, cei din nordul Ugandei susțineau că sunt posedați de străini. Ceea ce s-a întâmplat în Uganda reprezenta credințele tradiționale Acholi combinate cu imagini și terminologie creștină. Se poate argumenta că cooptarea acestor credințe creștine a facilitat încorporarea credințelor tradiționale privind mediumii (altfel inacceptabile în cadrul creștinismului ortodox).
În 1987, Alice Auma/Lakwena a condus așa-numita „armată a Duhului Sfânt” într-o încercare de a răsturna guvernul Mișcării Naționale de Rezistență (NRM) condus de Yoweri Museveni și aripa sa militară, Armata Națională de Rezistență (NRA). Dovezile sugerează că unități NRA necinstite au început să aresteze și să ucidă foști militari din regiune și să persecute susținătorii vechiului regim.
Ca răspuns, nordul s-a ridicat în arme, mai întâi prin Mișcarea/Armata Democrată a Poporului din Uganda (UPDA) – care a încheiat în cele din urmă un acord de pace cu Kampala în 1988. Apoi, a apărut așa-numita „Mișcare a Duhului Sfânt” (HSM), condusă de un medium pe nume Alice Auma. Forțele guvernamentale au fost derutate de un adversar care a intrat în luptă în formațiuni în formă de cruce, clătinându-se și tremurând și cântând imnuri creștine.
Alice Auma a susținut că transmitea mesaje de la spiritul unui veteran italian din Primul Război Mondial, înmormântat lângă cascadele Murchison. L-a numit Lakwena. Ca urmare a acestei afirmații, s-a autointitulat „Alice Lakwena”. Alice a susținut că a trecut printr-o imersiune de patruzeci de zile (observați ecourile numerologiei biblice) în Nil înainte de a oferi sfaturi UPDA. Sprijinul obținut din partea acestui grup a ajutat-o să-și lanseze propria mișcare – „Duhul Sfânt”.
Ea a predicat ceea ce ea a numit „Precauții de siguranță ale Duhului Sfânt” pentru adepții ei, pentru a obține victoria, ceea ce includea: cântarea imnurilor creștine la intrarea în luptă; frecarea cu ulei de unt de shea ca protecție împotriva gloanțelor; aruncarea cu pietre care (susținea ea) s-ar transforma în grenade; evitarea contactului cu non-membri ai mișcării; evitarea uciderii albinelor și șerpilor, descriși ca aliați ai HSM, și respectarea Celor Zece Porunci.
A fost o combinație sincretistă de credințe religioase indigene, magie și aspecte ale credinței creștine. Ea a interpretat problemele politice ale Ugandei prin teme biblice precum păcatul, pocăința, judecata divină și răscumpărarea. Rugăciunile creștine, imnurile și limbajul biblic făceau parte din viața de zi cu zi a membrilor înarmați.
Ca în cazul multor astfel de grupuri de-a lungul istoriei ultimelor două milenii, așteptarea apocaliptică, împrumutată din credințele creștine despre sfârșitul timpurilor, a contribuit la conturarea aspectelor cheie ale ideologiei grupului. Mișcarea a anticipat o transformare divină a Ugandei după o perioadă de război sfânt. HSM a combinat concepte spirituale penticostale, catolice, anglicane și indigene într-o sinteză religioasă (și apocaliptică) complet nouă.
În noiembrie și decembrie 1986, forțele ei au obținut două victorii surprinzătoare asupra forțelor NRA. Acest lucru a încurajat credința în „puterea ei spirituală” în rândul populației Acholi. Când adepții ei au fost uciși, ea a afirmat că acest lucru se datora lipsei de puritate sau lipsei de respectare strictă a instrucțiunilor ei. De asemenea, a lansat atacuri asupra grupurilor UPDA care nu i-au acceptat autoritatea.
În ciuda acestor succese inițiale, anul 1987 a adus o înfrângere pentru HSM. După aceste înfrângeri, Alice a fost forțată să se retragă și să se reorganizeze. De asemenea, a desfășurat activități de „purificare” în încercarea de a inversa aceste eșecuri. În septembrie, a mărșăluit din nou asupra Kampala, adunând sprijin pe parcurs. Măsura încrederii în ea s-a văzut în faptul că printre acești susținători se afla și profesorul Isaac Newton Ojok, care fusese ministru al educației în timpul președintelui Obote.
Cu toate acestea, în noiembrie, forțele sale au fost înfrânte; suferind pierderi uriașe pe măsură ce înaintau, convinse de credința în protecția spirituală care, în cele din urmă, nu a reușit să le protejeze de mitraliere. Alice Lakwena a fugit în exil în Kenya, unde a murit într-o tabără de refugiați în 2007. Cu toate acestea, viața de apoi a mișcării a văzut ascensiunea unui grup a cărui violență a fost (și este) profund șocantă.
„Armata de Rezistență a Domnului” (din 1987)
Înfrângerea „Mișcării Duhului Sfânt” a lăsat în urmă o serie de grupuri rebele mai mici care au supraviețuit prăbușirii sale. Unele dintre acestea au copiat mesajul său religios de credință în iminenta domnie milenară a lui Hristos, combinat cu credințele spirituale indigene. Cea mai infamă dintre acestea a fost „Armata de Rezistență a Domnului” (LRA). Cu impactul său masiv asupra civililor, această mișcare a cauzat moartea a peste 100.000 de necombatanți.
Joseph Kony, despre care unii cred că este vărul lui Alice Lakwena, a format acest grup în 1987. El a susținut că primește mesaje de la Dumnezeu și a declarat că LRA luptă în numele lui Dumnezeu, cu scopul de a răsturna guvernul ugandez și de a-l înlocui cu un guvern care are drept constituție Cele Zece Porunci.
Caracteristicile mișcării și afirmațiile acesteia erau: judecata divină urma să aibă loc în curând în sprijinul LRA, iar LRA era un instrument al acestei judecăți; îndrumarea directă de la Dumnezeu i-a fost dată prin Duhul Sfânt; utilizarea extensivă a imaginilor din Vechiul Testament; rugăciunea înaintea operațiunilor militare; utilizarea crucilor, rozariilor și a obiectelor devoționale creștine printre unii dintre luptătorii săi.
Kony se prezenta frecvent ca profet sau intermediar ales de Dumnezeu, mai degrabă decât ca simplu comandant militar. La fel ca în cazul „Mișcării Duhului Sfânt”, toate acestea pretindeau că sunt înrădăcinate într-o tradiție iudeo-creștină (în special una din Vechiul Testament). Dar nimic nu putea fi mai departe de adevăr.
Violența oribilă a fost aleasă ca strategie implementată pentru a face Uganda inguvernabilă, a perturba viața civilă, a răspândi teroarea și a submina încrederea în guvern. În punctul culminant, rândurile LRA erau ocupate de aproximativ 25.000 de copii-soldați care fuseseră răpiți și apoi forțați să comită acte oribile de violență extremă, inclusiv răpiri, mutilări, violuri și torturi.
Pe măsură ce s-a dezvoltat, a devenit o mișcare compozită șocantă, care a combinat aspecte ale credințelor creștine, islamice și tradiționale Acholi într-o viziune asupra lumii ucigașă, care a terorizat propriul popor Acholi din Kony, a întârziat dezvoltarea din nordul Ugandei cu decenii și a provocat suferințe îngrozitoare.
În cadrul LRA, mediumii spirituali au ocupat o poziție autoritară alături de ideile biblice; mântuirea a devenit legată de lupta militară și de ascultarea rituală; ființele spirituale indigene au fost încorporate în sistemul religios compozit.
Când poporul Acholi nu a reușit să ofere LRA sprijinul cerut, acesta a răspuns cu masacre, răpiri și atrocități. Mișcarea și-a justificat adesea violența prin pretenții de comandă divină sau purificare a comunităților prin distrugerea celor considerați nedemni sau care nu doreau să o sprijine. De asemenea, și-a desocializat copiii soldați forțându-i să ia parte la acte de oroare de nedescris.
În total, peste 60.000 de copii au fost răpiți de LRA (conform unor estimări citate pe scară largă). Milioane de oameni au fost strămutați în timpul conflictului din nordul Ugandei și din țările vecine. Consecințele psihologice, economice și sociale continuă să aibă un impact asupra comunităților abuzate de LRA.
În timp ce Alice Auma a continuat să pună accent pe pocăință și purificare morală (deși așa cum le-a definit ea), Kony a subordonat din ce în ce mai mult orice aparență de teologie pretinsei sale autorități profetice personale și supraviețuirii militare a grupului.
LRA a terorizat zone întinse din Africa Centrală. În cele din urmă, a fost expulzată din Uganda până la sfârșitul anului 2006. În urma acestui fapt, a devenit o problemă semnificativă în țările învecinate, continuând să terorizeze și să obțină venituri prin braconajul de elefanți și prin jefuirea diamantelor și aurului de la minerii care operau în estul Republicii Centrafricane (RCA). În ultimii ani, a fost epuizată în conflicte cu armatele regionale, asistată de Forțele Speciale ale SUA și de un grup operativ al Uniunii Africane împotriva LRA; precum și de sancțiunile susținute de ONU și de acțiunile Curții Penale Internaționale (CPI).
Până în anii 2020, grupul număra doar câteva sute de membri, dispersați în zonele de frontieră îndepărtate ale Republicii Centrafricane (RCA), nord-estul Republicii Democrate Congo (RDC) și, ocazional, în zonele de graniță cu Sudanul de Sud și Sudanul. Cu toate acestea, în ciuda reducerii dimensiunii sale, crimele și răpirile au continuat; în mare parte în zonele de frontieră îndepărtate dintre Republica Democrată Congo, Republica Centrafricană și Sudanul de Sud.
Este clar că impactul continuu al LRA s-a redus considerabil în ultimul deceniu. Cu toate acestea, amploarea îngrozitoare a morților și suferinței cauzate de activitățile sale o face una dintre cele mai sângeroase mișcări politice apocaliptice. Impactul său continuă să fie resimțit în multe comunități africane.
Începând cu 2026, LRA este doar o umbră a forței care a fost în anii 1990 și începutul anilor 2000. Este încă considerată o amenințare la adresa securității de către ONU și guvernele regionale, dar nu mai este capabilă să desfășoare o insurgență la scară largă sau să amenințe controlul statului în nicio țară. Sute de membri au dezertat în ultimul deceniu, inclusiv mai multe personalități importante și membri ai propriei familii a lui Kony.
O anchetă din 2025 a descris forța rămasă ca fiind nu mai mult de câteva zeci de luptători centrați în jurul lui Kony, care rămâne liderul simbolic și este încă căutat de Curtea Penală Internațională (CPI). Structura sa de comandă a slăbit considerabil din cauza morților, capturilor și dezertărilor; organizația este din ce în ce mai fragmentată și dependentă de comandanți izolați, mai degrabă decât de o ierarhie robustă.
LRA, în 2026, este cel mai bine înțeleasă ca o rețea reziduală de insurgenți și criminali, mai degrabă decât ca o armată rebelă majoră. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei sale, a provocat suferințe unui număr mare de civili. Este un exemplu tulburător al ceea ce se întâmplă atunci când credințele apocaliptice iudeo-creștine devin necinstite, sunt amestecate cu credințe spirituale care nu fac parte din spiritualitatea biblică și sunt deturnate pentru a promova impunerea violentă a puterii asupra unor oameni lipsiți de apărare.
Martyn Whittock este istoric și pastor laic autorizat în Biserica Anglicană. Printre cărțile sale recente se numără Apocalyptic Politics (2022), care explorează legătura dintre credințele despre sfârșitul timpurilor și politica radicalizată în diferite religii, timpuri și culturi; inclusiv mișcările apocaliptice sincretiste africane descrise în acest articol.
Sursa: