De ce să ne mai batem capul cu cititul (și memoratul) dacă AI ne oferă instantaneu orice informație?

Trebuie să recunoaștem că multora nu le vine ușor să citească, iar statisticile arată că românii se află pe ultimele locuri în ceea ce privește consumul de cărți. Inerția comodității caută oricum justificări cât mai „savante” pentru a procrastina sau pentru a evita brațele așezămintelor livrești. Ce rost are să citești când trăim în era inteligenței artificiale? De ce să ne pierdem vremea?, ar spune unii.

Ei bine, și dacă am înota, la propriu, în rețele de informații, care ne caută fără să le căutăm noi pe ele, tot trebuie să citim. Nimic nu poate înlocui acest act, pentru că lectura are un rol formativ profund. Informațiile sunt ubicue, conced, dar formarea este individuală. Nimeni nu poate deveni om în locul meu. Or, cititul ne formează ca oameni.

În L’Imagination créatrice, psihologul Ribot arată că elementul fundamental al imaginației creatoare este facultatea de a gândi prin analogie. Doar că, pentru a gândi analogic, este nevoie de informații sedimentate intern, în forul lăuntric al subiectivității umane.

Nu putem gândi analogic, fiind susținuți de un exoschelet informațional; această gândire este posibilă doar pe baza unei organicități cognitive. Și doar cu o astfel de gândire ne putem dezvolta imaginația și creativitatea, adică trăsături specific umane.

Pe scurt, dacă vrem să fim și să devenim oameni, trebuie să dăm pe la bibliotecă.

Autor: Costel Ghioancă,
Pastorul Biserica „Adonai” București