DAN BOINGEANU: Sărbătoarea Roș Hașana – răpirea bisericii
Începând cu apusul soarelui din ziua de vineri, 11 septembrie 2026, până în seara zilei de duminică, 13 septembrie, la evrei are loc sărbătoarea ROȘ HAȘANA, sau Anul Nou evreiesc. Această sărbătoare marchează începutul anului evreiesc 5787 și al sărbătorilor evreiești de toamnă, precum și împlinirea a 78 de ani de la înființarea statului Israel.
Acest eveniment este însă mai mult decât o simplă sărbătoare de Anul Nou, fiind asociat cu judecata lui Dumnezeu și cu o vreme de pocăință și de recunoaștere a lui Dumnezeu ca Împărat. În același timp, în tradiția iudaică, această sărbătoare reprezintă și comemorarea creației, în special a lui Adam și a Evei, care sunt protopărinții rasei umane.
Roș Hașana – de la Yom Teruah la Anul Nou evreiesc
Foarte interesant este faptul că, în Biblie, această sărbătoare nu este numită inițial Roș Hașana, adică „Anul Nou”, ci „Yom Teruah”, care înseamnă „ziua strigării” sau a sunetului de trâmbiță (șofar). Acest fapt a fost poruncit de Dumnezeu lui Moise, căruia i-a spus:
„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: «În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbițe, și o adunare sfântă. Atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.»” (Leviticul 23:23-25)
Datorită faptului că această sărbătoare este vestită prin sunet de trâmbițe, a mai fost numită și „Ziua Trâmbiței” sau „Sărbătoarea Trâmbițelor”. Acest adevăr este repetat de Dumnezeu lui Moise atunci când i-au fost date detalii specifice despre legea jertfelor:
„În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiță. Să aduceți ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un vițel, un berbec și șapte miei de un an fără cusur…..” (Numeri 29:1-6)
De-a lungul timpului însă, acestei sărbători i s-a atribuit numele de „Roș Hașana”, adică „Anul Nou”. Deși nu se cunoaște data exactă când s-a făcut această schimbare a numelui, cel mai important reper este Mișna, redactată în jurul anului 200 d.Hr. În tratatul care poartă chiar numele Roș Hașana, prima zi a lunii Tișri este numită direct Roș Hașana, adică „Anul Nou”.
Când Roș Hașana coincide cu Sabatul
Specific este însă faptul că, în acest an, 2026, această sărbătoare include o zi de sabat, sâmbătă, 12 septembrie 2026. Știind că, în tradiția iudaică, Roș Hașana este asociată cu judecata, iar Sabatul cu odihna și îndurarea, se ridică întrebarea: cum se pot uni aceste sărbători într-o singură zi?
Pentru a găsi răspunsul, trebuie să știm că sabatul nu anulează sărbătoarea, ci îi conferă o importanță specifică. Acest fapt înseamnă că, atunci când Roș Hașana cade în ziua de sabat, în majoritatea comunităților tradiționale nu se mai suflă din șofar.
Potrivit explicației rabinice, această oprire nu se datorează faptului că sunetul șofarului ar fi în sine o lucrare interzisă în ziua de sabat, ci temerii că cineva ar putea lua șofarul și l-ar putea transporta pentru a învăța să cânte corect din el, încălcând astfel regulile sabatului.
Mai mult însă decât atât, această suprapunere a Roș Hașana cu ziua de sabat a generat, de-a lungul timpului, diferite interpretări și reflecții în tradiția iudaică. Uneori, chiar interpretări care anunțau nenorociri imediate, menționându-se distrugerea primului templu și multe alte evenimente dramatice care s-au petrecut în anii când a avut loc această suprapunere.
De aceea, alături de cei din poporul Israel, trebuie să înțelegem că auzirea sunetului șofarului sau amintirea sunetului acestuia înseamnă un mare:
1. ANUNȚ
Prin sunetul trâmbiței (al șofarului), la sărbătoarea Roș Hașana, era anunțat și se comemora sfârșitul anului agricol și al anului festiv. În același timp, era anunțat și începutul unui an nou evreiesc. Sunetul trâmbiței făcea ca începutul anului să nu fie unul tăcut, ci unul dinamic, vestit, marcat nu numai de bucurie, ci și de entuziasm.
În tradiția iudaică, șofarul nu este considerat un instrument muzical obișnuit. Aceasta datorită faptului că scopul lui nu era, în primul rând, să producă o melodie frumoasă, ci să transmită un mesaj solemn. Datorită acestui fapt, sunetul șofarului nu numai că trezește sau marchează un eveniment, ci și entuziasmează și motivează pentru un început în forță.
În același timp însă, sunetul șofarului este și o mare:
2. ATENȚIONARE
Datorită faptului că Sărbătoarea Trâmbițelor marchează începutul sărbătorilor evreiești de toamnă și începutul a zece zile de consacrare și pocăință în fața lui Dumnezeu, sunetul trâmbiței (șofarului) reprezintă și o chemare la cercetare, pocăință și la îndreptarea vieții.
De aceea, sărbătoarea Roș Hașana reprezintă și o vreme de recunoaștere și de proclamare a suveranității divine și de pregătire pentru a sta în fața judecății lui Dumnezeu. În acest fel, sunetul trâmbiței este o chemare la trezire spirituală și la rededicare pentru Dumnezeu.
Pe lângă acestea, sunetul șofarului reprezintă și o mare:
3. ANTICIPARE
Sărbătoarea Trâmbițelor și, mai ales, sunetul șofarului anticipează sunetul trâmbiței care va marca momentul răpirii Bisericii și începutul mâniei, judecata divină asupra întregii existențe.
Despre acest moment apostolul Pavel spune:
„…într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță… morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați.” (1 Corinteni 15:51-52)
Sau:
„noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:16-17)
În același fel, Sfânta Scriptură anunță și „Ziua Domnului”, ziua judecății și a mâniei lui Dumnezeu:
„Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.” (Ioel 2:1-2)
Și:
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, și viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și nimicire, o zi de întuneric și negură, o zi de nori și de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetăților întărite și turnurilor înalte.” (Țefania 1:14-16)
Ești pregătit pentru această zi?
Pentru cei credincioși, sunetul trâmbiței va anunța venirea Domnului Isus și răpirea lor la cer pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Pentru cei necredincioși, același sunet al trâmbiței va anunța însă vremea mâniei și a judecății lui Dumnezeu.
În care grup te numeri acum?
Dacă dorești ca sunetul trâmbiței să fie un semnal de veste bună, care să marcheze un nou început, o nouă natură și o nouă creație împreună cu Domnul, ascultă acum mesajul deșteptării și întoarce-te la Dumnezeu cu credință și pocăință.
Fii pregătit nu numai pentru o sărbătoare de Roș Hașana aici, ci pentru sărbătoarea veșnică alături de Domnul!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
Sursa: