Creștinii sunt printre principalele victime ale violenței islamiste din estul RDC
Creștinii din estul Republicii Democrate Congo (RDC) se confruntă cu escaladarea violenței din partea unui grup militant legat de Statul Islamic, acuzat de masacre, răpiri și atacuri teroriste sistematice în sate și biserici, potrivit unui nou raport important al Amnesty International.
Raportul de 61 de pagini, intitulat „Nu mai văzusem niciodată atâtea cadavre”: Crime de război comise de Forțele Democratice Aliate în estul Republicii Democrate Congo , documentează atrocitățile comise de mișcarea rebelă ADF care operează în provinciile Kivu de Nord și Ituri, unde multe comunități sunt în mare parte creștine.
Amnesty a concluzionat că multe dintre abuzuri echivalează cu crime de război și crime împotriva umanității.
Organizația pentru drepturile omului a declarat că cercetătorii săi au efectuat investigații în estul Congo între octombrie 2025 și februarie 2026, intervievând 71 de persoane, inclusiv supraviețuitori, martori, lucrători umanitari, reprezentanți ai societății civile, oficiali militari și polițienești și personal cu legături cu ONU.
Raportul a menționat că „marea majoritate a victimelor ADF au fost creștine”, în mare parte pentru că operațiunile grupării sunt concentrate în zone predominant creștine.
Amnesty a evidențiat, de asemenea, retorica religioasă folosită din ce în ce mai mult de militanți.
Conform raportului, un videoclip de propagandă lansat de Provincia Africa Centrală (ISCAP) a Statului Islamic în septembrie 2025 descria misiunea grupării ca fiind de susținere a Islamului împotriva „cruciaților”.
Unul dintre cele mai sângeroase incidente documentate a fost atacul asupra unei biserici din satul Komanda, care a luat viața a peste 40 de credincioși în timpul unui masacru care a atras condamnarea internațională.
Raportul a descris atacuri repetate asupra satelor, a adunărilor funerare, a fermelor și a unităților sanitare, atacatorii folosind adesea macete, topoare, ciocane și arme de foc.
Într-unul dintre cele mai oribile incidente, luptătorii s-au deghizat în civili și s-au infiltrat într-o priveghi funerar în satul Ntoyo pe 8 septembrie 2025, înainte de a declanșa o masacre în masă, în care au murit peste 60 de persoane.
O supraviețuitoare a descoperit cadavrele părinților ei a doua zi dimineață și a spus: „Nu mai văzusem niciodată atâtea cadavre”.
Mulți supraviețuitori au spus că s-au simțit abandonați de forțele de securitate, care fie au sosit prea târziu, fie nu au intervenit deloc.
O femeie rănită în timpul unui atac în Otmaber pe 12 iulie 2025 a declarat că militanții au împușcat-o pe ea, pe soțul ei și pe fiul lor de șapte ani înainte de a incendia casele.
„Nici măcar dimineața, [armata] nu a venit”, a spus ea. „Toată lumea a trebuit să aibă grijă de ea.”
Un alt supraviețuitor care a scăpat de un atac asupra unui centru medical din Byambwe în noiembrie 2025 a descris scene de panică și violență fără discriminare.
„Nu puteai sta în picioare; trăgeau în orice mișca”, a spus supraviețuitoarea în vârstă după ce s-a târât afară din clădire, în siguranță.
Raportul a detaliat, de asemenea, traumele pe termen lung suferite de supraviețuitori.
O femeie al cărei copil a murit după ce casa i-a fost incendiată și care supraviețuise unei răni la cap în timpul unui atac cu maceta în august 2025 a spus: „Am fost cuprinsă de frică.”
Un altul a întrebat: „Ce am făcut ca să merităm aceste lucruri care ni se întâmplă? Cât mai trebuie să suferim până se va termina?”
Amnesty a declarat că campania ADF se extinde mult dincolo de crime.
Anchetatorii au documentat zeci de răpiri, inclusiv copii duși în tabere de militanți în adâncul pădurii, unde au fost supuși muncii forțate, bătăilor și îndoctrinării ideologice.
Foștii răpiți au declarat că acești copii erau antrenați să lupte și presați să adopte practici islamice sub amenințarea cu moartea.
Un tânăr răpit în copilărie a spus că militanții „ne-au predicat Islamul” și i-au obligat pe captivi să participe la rugăciuni.
„Dacă ai refuza, te-ar putea ucide”, a spus el.
O fată răpită înainte de vârsta de 15 ani a declarat că captivii erau învățați arabă și ulterior antrenați pentru atacuri.
Se pare că femeile și fetele au îndurat unele dintre cele mai grave abuzuri.
Amnesty a intervievat supraviețuitoarele care au descris faptul că au fost constrânse să se „căsătorească” cu luptători, supuse unor violențe sexuale și fizice repetate și amenințate cu moartea dacă refuză.
Raportul mai menționează că unor luptători li s-au dat mai multe „soții”, fete de doar 12 ani fiind forțate să se căsătorească, iar multe femei și fete rămânând însărcinate în timpul captivității ca urmare a sclaviei sexuale și a coerciției.
O adolescentă își amintește că un comandant i-a spus: „Ori accepți un soț, ori te omorâm”.
Raportul a avertizat, de asemenea, că supraviețuitorii se întorc adesea în comunități care se confruntă cu stigmatizare, sărăcie și puțin sprijin psihologic sau medical.
Unele femei au spus că rudele le-au făcut presiuni să abandoneze sau chiar să ucidă copiii născuți în timpul captivității.
Secretarul general al Amnesty International, Agnès Callamard, a declarat că civilii din estul Congoului îndură „o campanie dezumanizantă de abuzuri”.
„Violența ADF contribuie la escaladarea crizei umanitare”, a spus ea. „Atacurile grupării au crescut numărul de persoane strămutate și au perturbat serviciile de bază, inclusiv accesul la alimente, asistență medicală și educație.”
Organizația a îndemnat guvernul congolez, autoritățile ugandeze, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Africană și comunitatea internațională în general să consolideze măsurile de protecție civilă, să îmbunătățească sistemele de avertizare timpurie, să sprijine eforturile de justiție și responsabilitate și să ofere sprijin medical, psihologic și de reintegrare pe termen lung supraviețuitorilor și comunităților afectate.
Amnesty a cerut, de asemenea, ADF să înceteze imediat atacurile asupra civililor, să pună capăt răpirilor și violenței sexuale, să înceteze recrutarea și utilizarea copiilor și să elibereze toți captivii încă deținuți de grupare.
Dna Callamard a remarcat: „Atacurile neobosite ale grupării subliniază amploarea insecurității și a crizelor suprapuse din estul RDC și evidențiază nevoia urgentă ca guvernul și comunitatea internațională să își intensifice eforturile pentru a proteja civilii și a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției.”
„Supraviețuitorii ne-au spus că pacea și securitatea trebuie restabilite urgent în estul RDC dacă vor să-și reconstruiască viața.”
„Ignorarea din partea politicii internaționale și a cercurilor donatorilor față de amenințarea extinsă și crimele ADF nu va face decât să submineze securitatea și drepturile omului în estul RDC.”
ADF a apărut în Uganda în anii 1990 înainte de a se stabili în estul Congoului.
Statul Islamic a recunoscut oficial loialitatea grupării în 2019, după care s-a asociat cu ISCAP.
Amnesty susține că atenția internațională acordată unui conflict separat care implică gruparea rebelă M23, susținută de Rwanda, ar fi putut permite ADF să intensifice atacurile, în timp ce resursele de securitate au fost deturnate în alte părți.
Sursa: