Chiar are Crăciunul rădăcini păgâne?
Fără îndoială, Crăciunul este cea mai celebrată sărbătoare din lume, atât pentru creștini, cât și pentru necreștini. Și totuși, există o minoritate de creștini care aleg în mod deliberat să nu mai sărbătorească Crăciunul. Care este motivul din spatele acestui fapt?
Oare pentru că sunt frustrați să vadă adevăratul mesaj al Crăciunului poluat de legenda lui Moș Crăciun? Nu chiar.
Conform acestor oameni, Crăciunul nu ar fi nimic mai mult decât o sărbătoare păgână, îmbrăcați în haine creștine. În mod ciudat, acești creștini se trezesc astfel aliați cu păgâni care ar dori să elimine Crăciunul din calendar.
Și dumneavoastră probabil cunoașteți câțiva creștini care nu sărbătoresc Crăciunul. Dar este o astfel de poziție bine întemeiată?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să o punem în perspectivă. Din punct de vedere biblic, Pavel este foarte clar în această privință: Nu contează dacă celebrăm sau nu o sărbătoare, atâta timp cât tot ceea ce facem este spre slava lui Dumnezeu (cf. Romani 14, Coloseni 2).
Purim
Persoanele care resping sărbătorile Crăciunului au de obicei mai multe argumente. Să vedem dacă acestea au o bază biblică sau istorică.
Așadar, iată câteva afirmații avansate de obicei:
Nu ar trebui să sărbătorim Crăciunul pentru că nu este o sărbătoare instituită în Biblie.
Crăciunul nu face într-adevăr parte din sărbătorile instituite de legea lui Dumnezeu (vezi Exodul 23 sau Leviticul 23). Totuși, aceeași lege nu a rânduit nici sărbătoarea Purimului. Totuși, ea a fost instituită de Mardoheu după eliberarea poporului Israel, după ce acesta a fost amenințat cu exterminarea (Estera 9). Păcătuise Mardoheu prin implementarea unei noi sărbători? Biblia nu pare să sugereze acest lucru.
Și ce putem spune despre Isus? El însuși a sărbătorit Hanuka (Ioan 10:22), o sărbătoare care nu a fost rânduită de legea lui Dumnezeu. Dacă creștinii și-ar limita sărbătorile exclusiv la cele rânduite de lege, ar trebui să renunțe și la Paște, la Înălțare și chiar la zilele de naștere. În general, faptul că Biblia nu instituie o sărbătoare nu înseamnă că o interzice.
Împăratul Constantin a instituit sărbătoarea Crăciunului în secolul al IV-lea pentru a da o înfățișare creștină festivalului păgân Saturnaliile, celebrat în aceeași perioadă a anului.
Acesta este unul dintre cele mai frecvente argumente invocate împotriva sărbătoririi Crăciunului. Saturnaliile erau un festival păgân cu o dată schimbătoare. Puteau avea loc cândva între sfârșitul lunii noiembrie și câteva zile înainte de 25 decembrie. Acest festival era deosebit de imoral din cauza sacrificiilor umane care erau aduse.
Într-adevăr, împăratul Constantin a fost cel care a oficializat Crăciunul pe 25 decembrie. Și, în calitate de împărat creștin, este probabil corect să credem că a vrut să suprime Saturnaliile și practicile lor imorale.
Însă, deși aceste două observații despre împărat pot fi corecte, tot nu putem concluziona că scopul său a fost să îmbrace festivalul păgân Saturnaliile în veșminte creștine. Este la fel de posibil – și poate chiar mai probabil – să credem că motivația sa a fost eliminarea Saturnaliilor și că a văzut Crăciunul ca o modalitate excelentă de a înăbuși această sărbătoare imorală.
Dar de ce a ales Constantin ziua de 25 decembrie pentru a sărbători Crăciunul? Nu este aceasta o dovadă că singurul său scop era să dea o înfățișare creștină unei sărbători păgâne? Cum putea ști că Isus s-a născut pe 25 decembrie?
Deși Constantin a instituit într-adevăr Crăciunul pe 25 decembrie, aceasta nu înseamnă că a inventat singur această dată. În realitate, împăratul doar implementase o sărbătoare care era deja o tradiție în Biserică de mult timp.
Mai multe scrieri ale părinților bisericii arată într-adevăr că biserica primară sărbătoarea Crăciunului pe 25 decembrie, ziua în care credeau că s-a născut Isus.
De exemplu, cu mai mult de un secol înainte de domnia lui Constantin, istoricul Sextus Julius Africanus (cca. 160 – cca. 240) și episcopul Romei, Hippolytus (170-235), credeau că Isus s-a născut pe 25 decembrie.
Și credința că Isus s-a născut pe 25 decembrie ar putea da chiar și la doar câteva decenii după învierea lui Isus. Scrierile primului episcop al Antiohiei, Evodius (d. 70), care este considerat un succesor direct al apostolilor, par să indice că acesta credea că Isus s-a născut pe 25 decembrie.
Biserica primară a datat de fapt vestirea îngerului Gabriel către Maria în a 14-a zi a lunii Nisan, adică pe 25 martie. Prin urmare, Isus s-ar fi născut nouă luni mai târziu, pe 25 decembrie.
Emiterea judecății
S-ar putea să fiți convinși sau nu de aceste argumente. Totuși, în ambele cazuri, așa cum am menționat deja mai sus, apostolul Pavel a învățat bisericile să nu judece pe alții în ceea ce privește respectarea zilelor speciale:
„Unul socotește o zi mai sfântă decât alta, iar altul socotește toate zilele la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în sinea lui. Căci cine socotește o zi mai sfântă, o face pentru Domnul.” (Romani 14:5-6)
Acestea fiind spuse, pur și simplu nu există nicio bază istorică sau biblică pentru a crede că Crăciunul are origini păgâne și, prin urmare, nu ar trebui sărbătorit.
Mai mult, ar fi ciudat ca același Dumnezeu care a instituit sărbătoarea Paștelui pentru a celebra Exodul poporului Israel din Egipt să interzică poporului Său, biserica, să celebreze nașterea lui Isus. La urma urmei, El este Cel care, prin moartea și învierea Sa, a realizat Exodul suprem al poporului lui Dumnezeu din moarte la viața veșnică.
Așadar, indiferent dacă sărbătoriți sau nu anul acesta, permiteți-mi să vă urez Crăciun Fericit!
Puritanii și Crăciunul
Deși acest lucru este mai puțin valabil în Europa continentală, unii protestanți din lumea anglo-saxonă care nu sărbătoresc Crăciunul susțin, de asemenea, că puritanii din Noua Anglie au interzis această sărbătoare.
Într-adevăr, așa a fost. Al doilea guvernator al coloniei Plymouth din Massachusetts, William Bradford (1590-1657), a interzis practic tuturor nou-veniților să își ia liber de Crăciun.
Dar care a fost motivul din spatele interdicției de a sărbători Crăciunul? Declarația oficială a guvernatorului Bradford arată că obiecțiile sale față de Crăciun nu au avut nicio legătură cu argumentele aduse astăzi:
„Dacă au făcut din sărbătoarea [Crăciunului] o chestiune de devoțiune, atunci să o sărbătorească în casele lor, dar să nu existe jocuri de noroc sau petreceri pe străzi.”
Problema fundamentală cu care se confruntau puritanii era legată de ordinea publică. Crăciunul devenise practic o sărbătoare, în care orice desfrâu era permis, cum ar fi jocurile de noroc sau băutura. Deși această lege poate fi discutabilă, puritanii cu siguranță nu aveau nicio obiecție cu privire la semnificația Crăciunului în sine.
Puritanii își aveau tradiția de la Reforma calvinistă. Atât în Anglia, cât și în Scoția, mulți protestanți au refuzat să sărbătorească Crăciunul. Unele dintre bisericile prezbiteriene din Scoția, în tradiția reformatorului John Knox, își păstrează și astăzi această poziție.
Sursa: