„Dorința de a avea un copil a venit la două zile după avort. Mă simt/m-am simțit atât de goală. De la avort, viața mea a fost complet dezastruoasă”, a scris un utilizator anonim pe forumul suedez Familjeliv.

Dar este publicul larg conștient de aceste povești? În ciuda apariției mai multor anecdote personale, presa suedeză continuă să prezinte o narațiune diferită. Potrivit Britei Storlund, aceste povești tind să favorizeze avortul ca opțiune implicită și să minimizeze impactul său psihologic. Storlund este comunicator și scriitor la Människovärde.

Storlund a scris recent un raport: „Media și avortul: Cum jurnalismul care stabilește agenda induce în eroare publicul în legătură cu avortul ”. Ea și organizația pro-viață Människovärde au analizat cel puțin 186 de articole de știri și emisiuni din ianuarie 2024 până în aprilie 2025. În timpul investigației, au evaluat mai multe întrebări: Sunt ambele părți prezentate în mod egal? Este limbajul neutru și corect? Ce surse sunt menționate?

Printre canalele media analizate s-au numărat SVT, SR, TV4, DN, SvD, GP, Aftonbladet și Expressen. Articolele de opinie au fost excluse. Storlund a constatat că mass-media suedeză se baza adesea pe conținut de la publicații americane și britanice precum ProPublica, Politico, CNN, BBC și AP.

Ea spune că multe dintre aceste surse conțineau prejudecăți vizibile și foloseau adesea un limbaj favorabil pentru a descrie avortul în sine. De exemplu, au fost folosiți termenii „drept la avort” și „îngrijire pentru avort”, în ciuda faptului că nu erau menționați nicăieri în legislația suedeză. Mai mult, conținutul distribuit de aceste publicații folosea un limbaj și exemple identice, indicând o dependență excesivă de organizațiile media internaționale, arată un studiu.

Storlund a confirmat, de asemenea, că atunci când presa suedeză citează surse internaționale, deseori omite verificări esențiale și verificări de nuanță. Multe dintre aceste relatări parafrazează conținut anterior și ignoră relatările originale, spune ea.

Perspectivele opuse au fost adesea eliminate sau subreprezentate în astfel de rapoarte. Storlund a concluzionat că doar 3% dintre articolele analizate conțineau perspective critice la adresa avortului.

Aproximativ 7% dintre sursele analizate au prezentat atât puncte de vedere pro-, cât și anti-avort, deși adesea au favorizat în continuare o poziție pro-avort. Susținătorii pro-avort au beneficiat de o mai mare atenție mediatică și au fost mai puțin contestați.

Cei care au criticat avortul nu au apărut în niciun raport. Termenul „copil nenăscut” a fost menționat doar în 4% din surse. În majoritatea cazurilor, termenul nu a fost menționat deloc, deoarece în schimb se folosește adesea „făt”, spune ea.

Raportul citează și o statistică de la Centrul de Cercetare Pew. Aceasta indică faptul că 95% din populația Suediei susține avortul în majoritatea sau în toate cazurile. Centrul de Cercetare Pew concluzionează că acest procent ridicat sugerează influența mass-media, spune Storlund în raport.

Atunci când descriu mișcări sau opinii pro-viață, mass-media folosește adesea un limbaj considerat diviziv sau polarizan. O obiecție de conștiință la adresa avortului a fost, de asemenea, formulată cu scepticism. Acest lucru contrastează cu modul în care apare în legislația europeană privind drepturile omului, conform raportului.

Când erau descrise interdicțiile privind avorturile, apărea adesea o altă asociere: interdicțiile erau legate de rate ridicate ale mortalității. Nu este neapărat cazul, spune Storlund.

Storlund citează date ale OMS conform cărora Suedia are o rată a mortalității materne mai mare decât Polonia, un stat al UE unde avortul este limitat la cazuri excepționale. În 2021, rata mortalității materne în Polonia a fost de 2,5 decese la 100.000 de nașteri vii, în timp ce în Suedia a fost de 5,1 decese la 100.000 de nașteri vii din cauze legate de sarcină. Aceste cauze legate de sarcină includ adesea decesele cauzate de avort.

Lăsând la o parte imaginile negative din mass-media online, raportul este un semnal de alarmă pentru a continua să apărăm viața. Ea încurajează Suedia să contacteze parlamentarii din Parlamentul UE atunci când văd o legislație care amenință copiii nenăscuți.

„Trebuie să ne exprimăm mai mult; nu suntem atât de puțini pe cât am putea crede”, spune ea. „Este important să aflăm faptele. Nimeni nu vrea ca femeile să moară. Oamenii trebuie să urmeze organizațiile pro-viață și nu doar să aibă încredere în mass-media.”