ANGLIA: Fără o schimbare culturală, predicatorii stradali creștini vor continua să fie arestați.
Articolul Dr. Martin Davie, intitulat „Înțelegerea motivelor condamnării lui Päivi Räsänen”, oferă o lumină neprețuită asupra motivelor pentru care predicatorii stradali creștini vor continua să fie arestați în Regatul Unit.
În articolul său, foarte citit în Christian Today , teologul anglican a descris cum „autoritarismul centrat pe victimă este exact ceea ce vedem expus în condamnarea lui Räsänen”.
„Disidența este incriminată de un stat liberal pentru a proteja presupusele victime ale învățăturilor creștine conservatoare”, scrie el.
Predicatorii stradali creștini sunt aproape invariabil arestați pentru că au provocat „hărțuire, alarmă sau suferință” prin „cuvinte sau comportament amenințător”, în temeiul articolului 5 din Legea ordinii publice din 1986.
Intenția din spatele acestei legislații, adoptată de guvernul conservator condus de Margaret Thatcher, a fost combaterea huliganismului în fotbal. Însă ofițerii de poliție o folosesc acum împotriva predicatorilor stradali creștini atunci când un trecător se plânge că ceva spus despre homosexualitate, islam sau ideologia transgender l-a jignit.
Este o veste bună că poliția din Avon și Somerset a renunțat la ancheta de cinci luni asupra pastorului Dia Moodley, deși destul de reticent. Pastorul Moodley a fost arestat în noiembrie anul trecut în temeiul Legii Ordinii Publice, după ce a ținut o predică stradală în Bristol, criticând islamul și ideologia transgender.
Un purtător de cuvânt al poliției a declarat că nu există suficiente dovezi pentru a continua o anchetă penală, dar a adăugat: „Dacă vom primi mai multe informații sau înregistrări video, putem examina aceste materiale și putem lua în considerare dacă sunt necesare anchete suplimentare”.
Din arestarea sa și a altor predicatori stradali creștini, precum Shaun O’Sullivan în Swindon în 2020 și John Sherwood în Uxbridge în 2021, reiese că ofițerii de poliție implicați erau dedicați ideologic suprimării opiniilor creștine conservatoare. Altfel, ar fi putut pur și simplu să facă ceea ce a făcut un agent de poliție metropolitană în Whitechapel , estul Londrei, în februarie anul trecut.
PC Moule a apărat libertatea de exprimare a unui predicator stradal creștin în fața unei mulțimi furioase de bărbați musulmani. Când un trecător i-a spus: „Aceasta este o zonă musulmană”, ea a spus: „În această țară, avem libertatea de exprimare… Înțeleg că voi nu vreți să o auziți, așa că v-aș recomanda doar să plecați și să nu-l ascultați. Nu este în casa dumneavoastră.”
Într-un articol publicat în The Telegraph , după ce o înregistrare video a schimbului de replici a devenit virală pe rețelele de socializare, Toby Young, secretarul general al Uniunii pentru Libertatea de Exprimare, a declarat că aceasta „merită o medalie”.
„Ceea ce a demonstrat ea, sub o presiune considerabilă, a fost o bună înțelegere a legii: că o persoană care predică pașnic într-un loc public își exercită un drept protejat de articolul 10 din Legea drepturilor omului din 1998 și că sentimentele trecătorilor ofensați, oricât de tare ar fi exprimate, sunt irelevante. Din păcate, ea este excepția și nu regula”, a scris el.
Într-adevăr. Apărând libertatea de exprimare a creștinilor, ea este excepția și nu regula în poliția din Regatul Unit, tocmai din motivele pe care Davie le-a prezentat în articolul său despre condamnarea flagrantă a politicianei finlandeze Päivi Räsänen de către Curtea Supremă a țării sale pentru „discurs instigator la ură”.
După ce ideologia neomarxistă a dominat instituțiile de învățământ din Marea Britanie în ultimele două decenii, forțele de poliție sunt acum pline de oameni care sunt personal dedicați acestei ideologii, cu ierarhia sa strict definită a victimizării. În vârful piramidei neomarxiste se află cei cu „caracteristici protejate”, cum ar fi musulmanii sau persoanele LGBT. Dacă un creștin conservator jignește pe cineva aflat în vârful ierarhiei ideologice, poliția va acționa rapid pentru a „proteja victima” de daune psihologice prin arestarea vorbitorului.
Davie l-a citat pe colegul său teolog Carl Trueman pentru a scoate la iveală „noul autoritarism liberal care folosește un apel la presupusa nevoie de a proteja victimele opresiunii ca pretext pentru a înăbuși disidența”.
Trueman a scris în cartea sa din 2022, Strange New World (O lume nouă ciudată) :
„Afirmația că anumite narațiuni sunt opresive din punct de vedere psihologic este plauzibilă pentru mulți, deoarece intuițiile noastre moderne ne fac să ne vedem pe noi înșine ca ființe psihologice și orice ne obstrucționează fericirea psihologică, simțul sinelui, este inevitabil rău, opresiv și ceva căruia trebuie să ne opunem.”
„Victimismul are o virtute intrinsecă; și orice poate revendica vocabularul victimei a deblocat o sursă majoră, chiar irezistibilă, de putere culturală. Libertatea de exprimare și libertatea academică sunt pur și simplu licențe pentru a-i oprima și marginaliza pe cei slabi. Adevărata libertate se găsește în închiderea acestor virtuți tradiționale și înlocuirea lor cu un autoritarism centrat pe victimă.”
Acest autoritarism centrat pe victimă explică de ce, fără o schimbare culturală radicală în activitatea poliției din Regatul Unit, predicatorii stradali creștini vor continua să se confrunte cu hărțuire sponsorizată de stat. Articolul lui Martin Davie este într-adevăr o lectură obligatorie pentru creștinii conservatori care vor să înțeleagă de ce cultura actuală este atât de virulent împotriva exprimării convingerilor lor biblice.
Julian Mann, fost vicar al Bisericii Anglicane, este un jurnalist evanghelic stabilit în Lancashire.
Sursa: