ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak: Fobiile specifice la creștini. Partea a V-a
Într-un nou episod din seria „ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak”, autorul analizează fobiile specifice la creștini și explică diferența dintre frica rațională și cea irațională. Pornind de la metodologia APCCM și de la Matei 10:28, Dr. Vlad Schlezak arată cum poate fi evaluată frica din perspectivă medicală și biblică.
Prin acest fragment îi răspund unui pastor senior și consilier creștin pe care îl respect mult. Ceea ce veți citi mai jos am prezentat atât la conferințe, cât și în ședințe de consiliere individuală, iar aceste explicații i-au ajutat pe mulți creștini. Dumnezeu să fie lăudat.
Aceste frici sunt specifice
Frica de înălțimi, de păianjeni, de animale, de tunete, de întuneric, de folosirea unei toalete publice, de sânge, de dentist, de accidente, de boli etc. Bolnavul prezintă simptome psihologice sau fizice/autonome ale anxietății. Acestea nu apar din cauza delirurilor sau a obsesiilor. Anxietatea apare în prezența unui obiect specific sau a unei situații specifice, iar situația de care îi este frică este evitată.
Fricile raționale se învață
De exemplu, înveți să te temi că te poți arde dacă există o oală cu lapte fierbinte pe aragaz. Dacă ai atins-o și ai simțit arsura, vei fi atent data viitoare. La fel se întâmplă cu frica de a cădea de pe bicicletă până când înveți să-ți menții echilibrul sau cu frica de trafic, care te învață să te asiguri înainte de a traversa strada pe trecerea de pietoni.
Fricile iraționale
Frica irațională ne aduce în punctul în care nu mai facem ceea ce este rațional. Acestea au un obiect sau o situație de care omului îi este frică: oameni, păianjeni, spații deschise sau închise etc. Un obiect sau o situație de care îți este frică poate reprezenta un motiv legitim de teamă dacă are două atribute:
Este prezent(ă).
Este puternic(ă).
Îmi place să dau la conferințe următorul exemplu:
Dr. Vlad: Să presupunem că acum ar intra în sală un urs mare și feroce. Ce reacție ați avea?
Audiența: Ne-ar fi frică, am striga și am fugi.
Dr. Vlad: Desigur, aici vedem evaluarea cognitivă a situației și apoi apariția emoției de frică în urma unei evaluări corecte, raționale.
Mai observăm că ursul este obiectul fricii. Ursul este prezent, dar este și puternic, fiind feroce. Așadar, frica de urs este rațională, pentru că ursul este atât prezent, cât și puternic. Mai mult, știm că ne poate face rău – aceasta este evaluarea cognitivă – și atunci intrăm în modul „luptă sau fugi” sau, mai bine spus, direct „fugi”.
Aici există o diferență majoră față de anxietate sau față de atacul de panică, pentru că, în acele situații, obiectul fricii nu este prezent. Situația sau omul care ne sperie sunt imaginate în viitor de către persoana anxioasă, sub forma unor scenarii negative și anticipative.
Dr. Vlad, dacă în sală nu există niciun urs, nu simt frica de urs. Pot să mă gândesc că, în principiu, îmi este frică de urși, dar acum, în timp ce vorbim, nu simt această frică, pentru că ursul nu este prezent. Da, ursul este puternic, dar nu este prezent aici, în sală. Prin urmare, nu simt frica de urs.
Să presupunem că vine un pădurar și aduce în sală ursul pe care l-a vânat. Ursul este mort. Medical, moartea ursului este certificată: nu doar pare mort, ci chiar este mort. Care este acum evaluarea rațională și ce simțiți în acest scenariu?
Da, ursul este prezent, dar nu mai este puternic în acest caz specific, pentru că a murit. Astfel, nu se îndeplinesc ambele atribute – prezența și puterea – și, prin urmare, ursul nu mai poate fi un obiect legitim pentru generarea fricii. O frică nu mai este legitimă dacă unul dintre aceste atribute lipsește.
La populația evanghelică, fricile se întind pe un spectru al acestor definiții
Totuși, cele mai proeminente frici întâlnite la creștini sunt, în opinia mea, următoarele:
- Frica de oameni, cu subdiviziunile ei
- Frica de respingere,
- Frica de eșec,
- Frica de a nu fi iubit sau iubită și
- Frica de abandon,
- Frica de moarte,
- Frica de demoni și de Satan
- Frica de a vorbi în public.
Le voi analiza în carte. Până atunci, vă provoc să aplicați principiul auditării APCCM asupra anxietăților și fricilor dumneavoastră, având Biblia în inimă și dorința unei schimbări cristocentrice. Analizați-vă prin următorul verset:
„Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul. Ci temeți-vă, mai degrabă, de Cel Ce poate să distrugă și sufletul și trupul în gheenă.”
Matei 10:28
„Nu vă temeți de cei ce ucid trupul” ne arată, în primul rând, că puterea oamenilor ajunge doar la viața pământească, viață care este oricum temporară în ochii lui Dumnezeu.
„Dar care nu pot ucide sufletul.” Îmi aduc aminte cum, atunci când eram copil, bunicul îmi povestea despre tatăl lui, care, de la bunăstare materială, a ajuns la sărăcie. A pierdut totul într-o clipă: i-au fost luate casa, averea și tot ceea ce avea de către liderii vremii în care a trăit. Comuniștii epocii i-au spus că ar trebui să fie bucuros că a fost lăsat în viață, pentru că, după ce i-au luat casa, nu l-au trimis și la Canalul Dunăre–Marea Neagră, la muncă.
În această lume căzută putem pierde multe, dar nu și viața în Cristos.
Acest lucru ne este confirmat și de verset: absolut niciun om, chiar dacă ar fi cel mai mare tiran și persecutor, cu putere umană „absolută”, nu poate să-i ia creștinului viața pe care acesta o are prin Dumnezeu Fiul, Isus Cristos.
„Ci temeți-vă, mai degrabă, de Cel Ce poate să distrugă și sufletul și trupul în gheenă.”
Aceasta ne explică faptul că numai Dumnezeu are autoritatea finală asupra destinului omului. Spun de ani de zile la conferințe că singura frică bună este frica de Domnul. Restul sunt patologii tratabile.
Frica de Dumnezeu este reverențială și așază ascultarea de Dumnezeu cu mult deasupra fricii de abandon, fricii de suferință, fricii de moarte și a altor sute de frici ilegitime pentru creștinul autentic. Practic, frica de Dumnezeu este așezată atât de sus, încât rămâne singura frică legitimă și nepatologică a creștinului.
Acest verset, precum și altele, ne explică detaliat că nouă, creștinilor, trebuie să ne fie frică de Dumnezeu, într-un înțeles corect al acestui concept.
Este elementar, dar reiau acest lucru cu respect, pentru că este necesar: un creștin crede în Dumnezeul Trinității descris în Biblie și în atributele lui Dumnezeu. Nu ai cum să fii un creștin autentic dacă nu crezi că Dumnezeu este Sfânta Treime sau dacă crezi că Dumnezeu are doar o parte dintre atributele pe care tu sau alții considerați că le are, nu toate atributele descrise corect în Biblie.
Din aceasta rezultă că un creștin autentic crede automat că Dumnezeu este ATOTPUTERNIC și OMNIPREZENT.
Adică Dumnezeu are puterea absolută și este prezent pretutindeni
Având în vedere ceea ce am învățat mai sus – vă aduceți aminte exemplul cu ursul de la conferință –, înseamnă că acest Dumnezeu este, practic, obiectul suprem al fricii, pentru că are ambele atribute ale unei frici legitime: El are putere maximă și o prezență perpetuă.
Dr. Vlad – întrebare APCCM:
Atunci, cum îmi permit mie, ca un creștin autentic, să-mi fie frică de altcineva sau de altceva – de oameni, de situații sociale, de lipsa validării, de ceea ce vor spune X și Y, de cai verzi pe pereți, de judecata altor oameni etc. – și să nu-mi fie frică de Dumnezeu? Sau frica de Dumnezeu se află pe locul al douăzecilea, după alte frici ilegitime?
Biblia spune clar că singura frică bună este aceea de Dumnezeu. Atunci, de ce aleg să-mi fie frică de altceva sau de altcineva?
În acest caz, prin auditarea APCCM, cu respect și dragoste creștină, îl întreb pe om:
Dr. Vlad:
- Cine trebuie să se schimbe în această situație?
- Dumnezeu și Biblia trebuie să se schimbe pentru a se adapta la tine și la ceea ce crezi, simți, vrei și faci?
- Sau tu trebuie să schimbi ceea ce gândești, simți, vrei și faci, pentru a deveni biblic în aceste domenii?
Majoritatea – peste 98% – dintre creștinii pe care i-am consiliat au răspuns că ei trebuie să se schimbe pentru a deveni biblici. Am urmat apoi pașii riguroși ai metodologiei mele de consiliere creștină medicală APCCM, iar rezultatele au apărut cu ajutorul Domnului.
Totuși, există unii care consideră altceva și își doresc o altă Biblie și un alt dumnezeu. Nu exagerez. Am avut recent un pacient care voia să-și facă propria biserică, propriul dumnezeu și propria religie, crezând că el este Cristos. Era bolnav psihic și înlocuise tratamentul cu substanțe.
Alții nu sunt bolnavi psihic, dar, spiritual, sunt cel puțin interesanți. Își creează propriile biserici, propriile doctrine, propriile interpretări și propriile miracole, folosindu-se de multă carismă și de o persuasiune studiată, fără nicio competență medicală. Astfel, îi distrug pe mulți creduli naivi „care cred că medicina este rea și că toate bolile dispar instantaneu prin minuni”.
Autor: Dr. Vlad Schlezak
Sursa: